Industria constructoare de mașini din România, unul dintre pilonii principali ai economiei naționale și un motor esențial pentru exporturi, traversează un moment de cumpănă. Potrivit celor mai noi date publicate de Asociația Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), producția auto a înregistrat o scădere abruptă în luna mai, confirmând o tendință îngrijorătoare vizibilă încă de la începutul acestui an.
În luna mai, pe porțile uzinelor din România au ieșit 43.677 de mașini. La prima vedere, numărul pare impresionant, însă realitatea statistică indică o scădere severă, de 14,7%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
Scăderea a afectat ambele mari centre de producție din țară:
Din păcate, luna mai nu este un accident izolat, ci confirmarea unui trend negativ care s-a instalat încă de la începutul anului. În primele 5 luni, în România au fost fabricate 203.546 de mașini, cu 11,2% mai puține față de intervalul similar din anul precedent. În acest peisaj, Dacia a livrat 106.296 de unități, în timp ce Ford Otosan a contabilizat 97.250 de vehicule.
| Constructor | Producție Mai | Total Producție (5 luni) |
| Dacia (Mioveni) | 23.251 unități | 106.296 unități |
| Ford Otosan (Craiova) | 20.426 unități | 97.250 unități |
| TOTAL | 43.677 unități | 203.546 unități |
Această contracție a volumelor de producție nu vine de nicăieri. Ea este rezultatul unei „furtuni perfecte” în care se intersectează problemele economice interne cu dinamica extrem de agresivă a pieței globale.
1. Inflația și scăderea puterii de cumpărare
România și întreaga Europă continuă să lupte cu efectele unei inflații persistente. Deși ritmul de creștere a prețurilor a mai încetinit, prețurile de bază au rămas la niveluri ridicate. Pentru cetățeanul de rând, asta înseamnă că bugetul alocat achizițiilor majore – cum este o mașină nouă – a fost drastic diminuat. Oamenii preferă să amâne reînnoirea parcului auto sau se orientează către piața second-hand.
2. Scumpirile de pe lanțul de producție
Materia primă (oțelul, aluminiul, componentele electronice), energia și logistica au devenit semnificativ mai scumpe în ultimii ani. Constructorii auto s-au văzut nevoiți să transfere o parte din aceste costuri în prețul final al mașinilor. În consecință, mașinile accesibile, „de volum”, care reprezentau principalul atu al fabricilor din România (în special pentru Dacia), au devenit mai scumpe, pierzând din atractivitatea care le-a consacrat.
3. Presiunea uriașă și concurența din China
Poate cel mai mare competitor de la nivel global în acest moment este China. Constructorii chinezi de automobile, puternic subvenționați de stat, au invadat piața europeană cu modele electrice și hibride extrem de competitive din punct de vedere al prețului și al dotărilor tehnologice. Această ofensivă pune o presiune imensă pe producătorii europeni tradiționali, forțându-i să își recalibreze strategiile comerciale și, implicit, volumele de producție.
4. Tranziția tehnologică și reorganizarea uzinelor
Nu trebuie omis nici faptul că atât uzina de la Mioveni, cât și cea de la Craiova trec printr-un proces complex de tranziție către noi modele și motorizări hibride sau eco. Schimbarea liniilor de asamblare și adaptarea la noile cerințe europene de emisii implică adesea opriri temporare sau încetiniri programate ale producției, fapt care se reflectă direct în statisticile ACAROM.
Sectorul auto reprezintă o pondere importantă din PIB-ul României, iar mii de companii mai mici (furnizori de componente, firme de logistică și servicii) depind direct de activitatea celor doi mari giganți industriali.
O scădere prelungită a producției auto ar putea trage un semnal de alarmă serios pentru întreaga economie. Lunile următoare vor fi decisive: dacă inflația se va stabiliza, iar noile modele lansate pe piață de Dacia și Ford vor prinde la publicul european, industria de profil ar putea recupera terenul pierdut. În caz contrar, România va trebui să învețe să navigheze într-un peisaj industrial mult mai dur și mai competitiv.