Dacia la Răscruce: Reducerea de Producție la Mioveni și Contextul Volatil al Pieței Auto Europene

Uzina Dacia de la Mioveni, un pilon strategic al economiei românești și al Grupului Renault, se confruntă cu perspectiva unei reduceri semnificative a volumului de producție începând cu anul 2026. Deși decizia nu a fost încă confirmată oficial de conducerea companiei, intenția comunicată Sindicatului Autoturisme Dacia (SAD) – de a micșora producția cu până la 165 de vehicule pe zi – ridică semne de întrebare majore legate de viitorul fabricii, al angajaților și al industriei auto europene în general.

Contextul Deciziei: O Economie în Franare și Piața Europeană Sub Presiune

Această potențială reducere, care ar echivala cu o scădere de peste 10% din producția zilnică actuală (de până la 1.390 de unități), nu este un eveniment izolat, ci o reacție la un context economic și de vânzări din ce în ce mai dificil la nivel european:

1. Scăderea Cererii de Mașini Noi în Europa: Datele privind înmatriculările de autoturisme noi în Uniunea Europeană indică o piață volatilă. Deși Grupul Renault a înregistrat o ușoară creștere în prima jumătate a anului 2025 (+5,4%), piețe majore precum Franța, Germania și Italia au consemnat scăderi. Mai mult, România a înregistrat o contracție puternică a pieței auto noi (-22,4% în S1 2025, conform ACAROM), marcând cea mai slabă performanță din regiunea Europei Centrale și de Est.
2. Volatilitatea Vânzărilor Dacia: În ciuda succesului de model, cum ar fi Sandero (cel mai vândut model de pasageri din Europa) și Duster (lider la SUV-urile vândute către persoane fizice), marca se confruntă cu fluctuații. De exemplu, în ianuarie 2025, Dacia a înregistrat o scădere de 5,2% a înmatriculărilor în Europa. Scăderea vânzărilor este parțial pusă pe seama contracției pieței de retail și a factorilor locali, cum ar fi amânarea programului Rabla din România.
3. Presiunea Tranziției la Vehicule Electrice (EV): Deși Dacia a înregistrat o creștere a vânzărilor de modele electrificate (Spring, versiunile hibrid de pe Jogger și Duster), piața auto europeană se află în mijlocul unei transformări majore. Producătorii se confruntă cu costuri mari de adaptare la noile reglementări (precum standardul Euro 7 ce intră în vigoare din noiembrie 2026) și cu o concurență crescândă din partea mărcilor chinezești. Chiar dacă Dacia are o poziție puternică pe segmentul mașinilor accesibile, orice incertitudine economică sau reglementară se traduce rapid în ajustări ale capacității de producție.

Reacția Sindicală și Impactul Social

Anunțul a stârnit o reacție fermă din partea Sindicatului Autoturisme Dacia (SAD). Liderul de sindicat, Viorel Ungureanu, a catalogat intenția ca fiind „inacceptabilă”, având în vedere impactul social major:

    „Conducerea ne-a comunicat... faptul că intenționează să reducă producția de vehicule începând din luna ianuarie. Este vorba despre un impact de 165 de vehicule pe zi, situație care va conduce la o reducere de personal de circa 900 de persoane.”

O astfel de reducere ar afecta direct angajații temporari, dar ar putea duce și la concedieri pentru cei cu contracte permanente, destabilizând semnificativ comunitatea din Argeș și economia locală care depinde masiv de activitatea uzinei. Negocierile pentru noul contract colectiv de muncă, în cadrul cărora a fost făcută comunicarea, devin astfel cruciale pentru găsirea unor soluții alternative la pierderea masivă de locuri de muncă.

Viitorul: Flexibilitate vs. Stabilitate

Situația de la Mioveni reflectă dilema cu care se confruntă întreaga industrie auto: flexibilitatea în fața fluctuațiilor pieței versus stabilitatea locurilor de muncă. În ultimii ani, uzina Dacia s-a confruntat deja cu întreruperi temporare de producție, în principal din cauza crizei de semiconductori.

De data aceasta, însă, cauza pare a fi structurală – o cerere europeană mai slabă. Prin urmare, Dacia și Grupul Renault sunt nevoiți să-și ajusteze planurile industriale pentru a menține competitivitatea. Rămâne de văzut dacă dialogul cu sindicatul va genera soluții alternative, cum ar fi reducerea timpului de lucru sau programe de reconversie, pentru a evita un impact social de o asemenea anvergură.